What a Wonderful MAHE World

by Dian Yunus, 2009

Mi-am dat seama…

In timp ce vorbeam zilele trecute cu Andi, ii spuneam unele chestii, pe care nu le-am mai zis niciodata pana acum. Ma tot miram, si asa m-am hotarat sa le strang pe toate aici:

Asadar mi-am dat seama…

… ca frate-meu s-a mutat din apartamentul in care am stat impreuna cand eram eu studenta la Cluj si unde nu voi mai putea merge niciodata de acum incolo. … si s-a dus si ultima urma de studentie…

… ca ma indrept cu pasi mici spre scrierea lucrarii de master. Pana de curand nu m-am mai exprimat astfel… ma bucur ca am trecut la formularea asta; ma motiveaza!

… ca de fiecare cand ma simt demotivata sau imi pierd elanul, citesc blogurile lui Andi si ale lui Traian, mai trec pe la Twitter si Ted si viata merge inainte. Bine ca nu-mi trebuie terapie in fiecare zi, ca nu se prea inghesuie baietii la scris :)

… ca atunci cand povestesc, planuiesc, proiectez sau organizez ceva, ce-mi face foarte multa placere, se face dimineata si ma simt ca in studentie la Cluj;

… ca tot ceea ce unii numesc organizare nemteasca am invatat si am dezvoltat in ASPR si ANOSR;

… ca totul in ce am crezut inainte sa vin aici, inca ocupa primul loc in lista prioritatilor: Schimbam educatia in Romania!

… de fiecare data cand mi-e dor de casa, ma uit in jur si imi dau seama ca acum aici e casa mea.

… ca imi place atat de mult activitatea mea de tutore pentru studentii din anul 1, ca as face asta toata viata!

Sharing Experience

I met yesterday a Bologna Expert from Turkey (this is how he calls himself even if he is questioning the term). During his visit in our Centre this week, he gave a presentation on the current developments in the implementation of the Bologna Process in Turkey.
It was quite interesting to observ the commonalities between the importance of the Bologna Reform for Turkey and for Romania: European integration, globalization of higher education and a framework for the reform of the national higher education system.

I found it amusing when he stated about the change to the new cycle structure: "Well, we have cycles since 1981, so it was not a real challange to design the new structure to 4(BA)+2(MA)+4(PhD)". Probably, Turkey belongs also to those countries who just moved forward or backward the time of graduation from the first cycle. Recently, Prof. Teichler commented, in a TV show, the problem of the new Bachelor-Master structure in Germany. The phenomenon, which in my eyes seems to happen in the majority of the European higher education systems, is that all systems want to keep their previous levels of qualification (e.g. 'Diplom' or Master), sqeeze somehow the former courses into the new Bachelor programmes and make hereby a "Bonsai-Bachelor" (Teichler, 2009).
The story of ECTS is also funny. In Turkey an own credit system is used, based on contact hours. ECTS is mainly an instrument for recognition of mobility periods. Therefore, the calculation of ECTS points for a course in Turkey is very simple: 30 credits a semester for 6 mandatory courses... that means 5 credits per course.
At least, in Germany, they tried to take over some principles of ECTS, but they tend to fall to the other extreme and increased in this way the student workload very much (which is never evaluated!!): papers, presentations, reviews for each session/course and the obligatory TEST at the end of the semester for each discipline.
German students and pupils started a national education strike last week, against the new system, against tuition fees, against grades for behavior, against the 12th grade high school degree, for more authonomy, more student participation and student voice: Education for all and for free!
We discussed this issue with our guest as well and I was surprised to find out about the the different levels of internalisation of students rights among the student community in Turkey: the social dimension is confused with social activities and the opportinity for a student representative to talk to his/her students in an university event, should be given by the professors. I find this quite sad and it will take some time to change the mentality of students and other stakeholders of the universities in favour of collaboration and partnership. Nevertheless developments in this direction start to appear, because our colleague in Turkey was also student representative before he started his PhD and got a job at the university. And he is very much involved in student information and awareness campaigns, as well as in fostering change in the university through several projects: new teaching techniques trainings for young lecturers, trainings for the students' unions, building a student centre where social and learning activities will be combined, etc.

One student... reminds me on my first contacts with this issue, on Traian and then Vlady and then the community of Bologna Instigators...

We change education! ;)

Reference:
Teichler, U. (Author) (June 16. 2009). Prüfungen im Bachelorstudium [Television broadcast]. 3Sat. Retrieved June 26. 2009 from URL: http://www.3sat.de/mediathek/mediathek.php?obj=13231&mode=play.

Am avut o bicicleta albastra ....

A venit primavara si pe la noi

De cateva zile mi-am scos bicicleta de la 'hibernare' si imediat am prins din nou gustul plimbatului cu bicicleta. Am fost la Buga duminica, marti am fost in Vellmar, joi dimineata m-am plimbat pe malul raului Fulda... si uite asa incepusem sa am un program destul de fainutz ...
... pana azi ...
... azi aveam o zi destul de plina: trebuia sa ajung la dentistul care mi-a pus luni doua plombe si care m-a socat ieri cu o nota de plata de 120€ pentru ca nu stia cum e treaba cu (ma scuzati) cardul european de asigurat ; pe urma trebuia sa-i cumpar Oanei 15 prosoape din-alea, de care gasesti numai la Xenos si sa i le trimit maine la TG. Mures si mai trebuia musai sa ajung la lucru, ca nu am mai fost de marti.
Ma gandeam eu asa azi dimineata, dupa ce m-am trezit cu 3 ore mai tarziu decat trebuia, ca as rezolva totul foarte repede daca as merge cu bicicleta. Zis si facut! Ma imbrac sportiv, imi fac o strategie si ies in curtea interioara a caminului.

<--
<--
<--

<--
<--
<--

Bicileta mea nu mai avea o roata!!!

Stau cateva secunde socata si nici nu stiu daca sa rad sau sa plang. In fine, dupa acele cateva secunde ma intorc putin si ce vad pe pertele opus: roata!!












Ma uit din nou la bicicleta, la roata, din nou la bicicleta si ma duc la tramvai. Ce sa si fac? Gata, nu mai am bicicleta ... incepusem deja sa-mi plang de mila.
Ajunsa la dentist si afland ca totul a fost doar o neintelegere si ca ei nu aveau toate actele necesare pentru a intra in contact cu cei de la CNAS si ca acum, dupa ce i-am lamurit, e totul bine si frumos, imi trece si supararea ca nu mai am bicicleta.
Urcata iarasi in tramvai spre Xenos (bine ca circulam gratuit), ma gandesc ca poate era si timpul sa-mi iau o alta bicicleta, ca oricum nu mai era ea sigura. Poate asta e un semn, si asa ma hotarasc sa merg chiar maine dimineata la Flohmarkt.
Dupa ce m-am mai plans la o groaza de oameni, despre ce mi s-a intamplat, m-am decis ca totusi luni sa merg cu ea la service, ca tot avem unul tare de tot in campus, unde niste studenti de treaba repara biciclete asa ca hobby.
Daca va intrebati acum, de ce nu ma apuc eu sa pun roata la loc, vreau sa o citez pe o colega de servici: "Noi suntem 'higher education researchers' si daca am face noi asta, altii inta in somaj!"
Dar totusi mai am o speranta, ca la noapte persoana respectiva se va intoarce si va pune roata la loc...

Totusi, lumea e buna!

M-am mutat la casa noua

De cand am venit pe meleaguri nemtzesti, m-am mutat deja de cateva ori, de pot sa-mi deschid firma de consultanta la mutat: stiu unde gasesti masina, stiu cat te costa, stiu unde-ti cumperi toate cele necesare pt casa si balcon, stiu unde gasesti ajutoare la carat, stiu si ca in decurs de o luna trebuie sa te prezinti la evidenta populatiei, sa-ti schimbi adresa, etc.

Acum sper sa fie ultima mutare in urmatorul an si jumatate... dup-aia urmeaza iarasi una mare... unde m-o duce...

Alaltaieri am fost la evidenta populatiei sa-mi inregistrez noua adresa, mi-am lipit numele pe sonerie, casuta poastala, etc. si ieri am avut si chef de inaugurare. Hehe, a fost tare fain, numa cu nemti, toti tutori prin camine. A, am uitat sa spun ca m-am mutat in alt camin, poate-o fi interesant de stiut. Nu ca ar fi fost urat in celalat camin, ba chiar am avut o colega de apartament super tare care studia 'product design' la Facultatea de Arte si facea niste chestii impresionante. S-a intamplat ca din toamna anului trecut, vecinul de deasupra sa fie cam galagios. Dupa cateva luni de rabdare si discutii cu dansul, am facut si eu cum fac toti nemtii (la sugestia unui prieten din America Latina), merg la institutia care se ocupa de camine si vorbesc cu tanti responsabila pt caminul meu. Ei bine, in doua saptamani am primit oferta de a ma muta in alta camera iar dupa alte doua saptamani m-am mutat. Asta numesc eu eficienta!

Uneori, umbland pe strada si reflectand asupra experientelor mele din ultima vreme, ma gandesc ca-mi place aici, imi place, ca in general merg lucrurile si se pune mult accent pe eficientza si profesionalism. Cu toata birocratia in care unii se pierd, sistemul functioneaza.
Alteori imi lipseste putina flexibilitate si spontaneitate in toata viata asta bazata pe reguli si norme. M-as duce si eu cu cortul la malul lacului la un gratar de 1 Mai, dar nu-i voie.

Bine ca vin acasa!

De 1 Martie

vă doresc ca acest ghiocel să vă aducă primăvară în suflete, cu mult soare şi păsărele zburătoare
(ce frumos
rimează )

La mulţi ani de mărţişor!

Photo made by Mario

De 1. Decembrie...

De vineri ma laud ca azi e ziua noastra, a romanilor.
"Asa, si ce sarbatoriti?"
Cum se face ca ceilalti nu stiu ce sarbatorim?
"Aaaa, 'scaparea' de sub comunism?" Deh, oare asta se sarbatoreste?
"Aaaa, rezultatele voturilor de azi?" (asta pt ca toti colegii mei sunt up-to-date cu ultimele stiri in acest sens) Cu siguranta, daca asta este ce ne uneste atat de mult...! De aia am fost ieri in numar atat de mare la vot! grrr.

Hai ca le-am zis, am scris si pe facebook, m-au felicitat toti, am mancat cozonac si salata de vinete virtuala.
Dar in general ziua a fost faina. M-am trezit dupa cateva putine ore de somn, mi-am finalizat articolu despre gender in higher education (juhuuu!!!!!!!!!!!!!!!!!), am mancat niste pateu de ciuperci, am fugit la servici, am dat cu raportu la sefu cum sta treaba in proiect, am dus cozonac la colegi, care in parte s-au bucurat, in parte nici nu le-a pasat (nu e semn rau ca nu le pasa... e ... diferenta culturala :)). Am fugit mai departe la e-MaHE, unde am primit o noua membra in echipa si am pierdut unul vechi.... dar viata merge inainte, suntem entuziasti si motivati pana pana-n China si ce e tare... ca facem voluntariat!!! (Nu se intampla toata ziua pe-aici). Am venit acasa si mi-am facut salata de vinete (mniami), dar nu o mananc azi, ca ma duc in Campus Club si na... dar am mancat mamaligutza cu tocanitza de ciuperci... DELICIOASA!!!

Acum trec in a doua jumatate a zilei, in care, bine-venita acasa, ma apuc sa pun in practica discutiile de la e-MaHE, sa lucrez la excursia din weekend la Dresda (tre sa descriu in 2 pagini dezvoltarea spirituala si culturala a Europei, din epoca antica, pana azi... asta asa ca sa inteleaga si colegii nostrii chinezi sau venezueleni cum a devenit Europa Europa). Si mai am onoarea de a da feedback primei revistutze a instigatorilor Bologna de la Universitatea din Freiburg, unde o sa am si eu un articol despre super cursul de psihologie sociala de la UBB.

Si-mi dau seama ca ma apuc sa-mi traduc din engleza sau sa caut in dictionar cum se zice in romaneste la....
Pana un-alta, hai sa mancam niste sarmale de la "Romanian Specialities"!

La multi ani voua si mie si tuturor!

Se intampla lucruri...

Inca tot mai citesc si scriu la tema aia despre Gender si am gasit ceva ce m-a facut sa zambesc... asa un zambet a satisfactie.

"Proiectul Cartea neagra a egalitatii de sanse intre femei si barbati in Romania din 2005, in care am realizat o analiza a principalelor hibe ale miscarii de femei si am initiat un dialog pe marginea lor, s-a nascut pornind de la un nume despre care am intuit ca ar prinde la finantator (imi picase intamplator in mana o brosurica intitulata 'Bologna - cartea neagra scrisa de studenti'). Pe marginea lui am cladit un proiect de reflexie critica colectiva care ne-a depasit asteptarile in ceea ce priveste impactul la diverse niveluri." (Grünberg, 2008, p.26)

Chiar daca proiectul imi pare putin timpuriu pentru a avea legatura cu BBB-ul nostru, este totusi un semn bun!

Reference:
Grünberg, L. (2008). biONGgrafie. AnA - istoria traita a unui ONG de femei. Romania, Bucharest: Polirom

What is a culture?

I'm sitting in the train to Dortmund, surrounded by many people, but most of grannies… modern grannies, with mobile phones, digital photo cameras, mp3 players, etc. That's not my image of a grandmother. And if you ask me, why not, maybe I would say… it's not like this in my culture, it's not like grandmothers behave in Romania.

But now I am really thinking if there is not even a grandma in Romania having a mobile phone? I think there should be! At least, having one of those big mobile phones with big buttons, to keep in contact with the young family members. Or there are grannies, having their own satellite antenna, even if it's just a Digi.

Coming back to "it's not like this in my culture, it's not like grannies in Romania behave": It's very common to find this kind of "excuse": this is how WE do it, this is how WE think, this is how WE behave. But who is this WE? Me and my family, me and my friends, me and my university colleagues, me and the people in my city, in Transilvania or in the whole country?

Think a little bit how you present your country, your culture, and your traditions to foreigners? I remember the country presentations at the 2007 EFPSA Congress in Turku. We did a presentation of Romania, including all stereotypes about the 3 regions: Transylvania citizens are slow but very tidy, and are dancing in a circle, when they go out. Moldova citizens are poor, starting the day with a glass of "palinca", and are dancing "hora" every evening, Muntenia citizens are hectically, loud, rich and dancing on the bars. I'm sure my friends from Bucharest will laugh and say, that it's kind of true, remembering my way of saying "Uuunde va grabiti?" (= Where do you hie?) but you got the point. Oh I don't want to think about Germany's presentation

I could tell you tones of stories about Germans, and this only because I always meet so many different Germans that I cannot say anymore: They are like THIS ! (friendly, but distant; clean; tidy; organized; always on time; have good food; etc.)

Although, there is always a group you belong to, a group that has some characteristics. But people don't belong anymore only to one group (Feuser, 2008). You have one nationality, live in another country, study at one certain university, work in a certain company, have certain friends, go to sports, play in a band, or in a theatre, live in a WG etc, etc. And think that all these groups have an influence on you

I always hear from people who get to know me: "You are not like Romanians!" (he? How are they?), or "This is your German part" Do you believe me, that I'm more often on time in Romania then in Germany, and that it happened in Germany, that I couldn't finish a task on time and that nobody killed me?

Well, my train is almost in Dortmund! So… Happy glocalisation! (Ups, my spell checker doesn't know this word)

Ha, can you believe it that I was able to write this post in a German train, because trains in Germany use to have plugs!

Reference:
Feuser, F. (2008). Intercultural Communication. Training for tutors. University of Kassel. Germany

Women, as agents of change, in Romania

Trebuie sa scriu un articol pe tema "Gender Management". Cred ca e cea mai dificila tema, despre care trebuie sa scriu ceva. Nu pentru ca nu ar fi bibliografie suficienta sau pentru ca n-as avea o idee, dar parca mi se pare oarecum inutila. Nu ma simt eu asa instigand pe aceasta tema.
Am un titlu care zice asa: "Women, as agents of change, in Romania". Mi s-a parut impresionanta povestea d-nei prof care ne-a predat cursurile, ca ea, facand doctoratul undeva in SUA, s-a lovit rau de tot de aceasta problema a puterii functiei, de care barbatii faceau abuz. Pana atunci vroia sa se faca si ea ministru (zic ca si ea, pt. ca mai stiu pe unii) si atunci a realizat ca va putea contribui mai mult la schimbarea mentalitatii oamenilor, predand cursuri studentilor pe tema "Gender & Change Management".
Asa, si eu pe tema care mi-am ales-o, trebuie sa fac un studiu de caz, intervievand o doamna cu functie inalta la noi in tara. In timpul modulului, cautand materiale pentru un curs unde trebuia sa prezint ceva despre Gender in tara mea, dau peste d-na prof. Miroiu. De atunci am citit mult despre ea si de-ale ei si ma impresioneaza de fiecare data cu abordarea ei realista si totodata fair. Si asa am stiut ca ea va fi (sper) cazul meu. Cel mai mult mi-a placut "R-Estul si Vestul" (poate si pt ca a scris cu Mircea Miclea); a fost o carte la care cu greu ma opream din citit. Stiu ca o voi reciti in curand.
Da, si problema mea acum este ca imi planific de catva timp sa-i scriu si sa ma programez in audienta la dansa, stiind ca in 3 zile ma zbor catre tara. Si ce, inafara de introducerea pe care am scris-o deja din mai, nu am mai scris nimic la partea teoretica. Citesc articole de-mi sar capacele si nu-mi place nici unul: cum facem femeile mai tehnice? Ce bine ca s-au mai inmultit in functiile de conducere, dar nu vorbeste nimeni, sau mult prea rar, despre cum sa facem barbatii educatori de gradinita (asta in cazul in care eu la liceul pedagogic am avut un singur coleg) sau de ce le spune coordonatorul de practica de la facultatea de sociologie fetelor doar sa observe in timpul practicii, pt. ca oricum nu vor invata sa faca nimic si macar sa aiba ceva de scris in raport.
Si mai citesc despre legi si regulamente si despre asociatii feministe care ne sustin. Na, stiu, e nevoie, altfel n-am ajunge nici aici unde suntem, dar problema este in mare parte inca in mentalitatea oamenilor, care nu se schimba, numai daca vor ei. E tot firul ierbii care e de partea noastra, right instigatori?
Na, pana una alta sa se joace fetele mai departe cu papusi si baietii cu masini... si ce-i rau in asta?